Politehnica Timișoara și FC Universitatea Cluj au strâns, în aproape un secol de viață, sute de momente memorabile, de amintiri comune, dar și povești emoționante spuse de generațiile de fani care și-au urmat echipele iubite în toate colțurile țării.
Iar pentru că sâmbătă, la ora 14:00, pe stadionul “Știința”, Poli și “U” vor fi din nou față în față într-un “amical” în care cele două galerii anunță un spectacol ca în vremurile de odinioară, fcuniversitateacluj.ro vă invită să faceți o captivantă incursiune în trecut alături de un vechi suporter al “Șepcilor roșii”. O poveste încărcată cu adrenalină, din care veți afla până unde poate să meargă dragostea pentru Simbol.
Statistica indică 66 de întâlniri directe disputate în campionat și în Cupa României, dar un episod aparte, impregnat pe retina veteranilor timișoreni și clujeni, rămâne cel din 20 mai 1984. Potrivit presei vremii, peste 50.000 de spectatori, între care câteva mii de “U”-iști, au urmărit din tribunele stadionului “1 mai” (actualul “Dan Păltinișanu”, n.n) meciul din etapa a 29-a a Diviziei B, seria a III-a. Da, vorbim despre perioada romantică a fotbalului românesc, când partidele se jucau cu “casa închisă”, indiferent de eșalon. Miza partidei din urmă cu aproape 34 de ani a fost uriașă, Politehnica și Universitatea aflându-se în lupta pentru promovare. Înaintea duelului din Banat, Poli era lider, cu 42 de puncte, unul peste “U”. O victorie ne-ar fi readus pe prima poziție, în timp ce un succes al “alb-violeților” ar fi echivalat cu promovarea în Divizia A. Cei care au văzut acea întâlnire povestesc că suporterii Politehnicii i-au întâmpinat pe clujeni în gara din Timișoara, iar la stadion le-au dăruit flori și au schimbat fulare. Înaintea primului fluier, doi tineri fani ai celor două echipe au făcut turul stadionului, fluturând steagul favoriților. Voia bună a continuat după meci, bănățenii găzduindu-i în căminele studențești pe clujenii care au optat să mai rămână în Timișoara.
Fuga din unitatea militară
Final de mai, 1984. Clujeanul Călin Ion Murășan efectua ultimele zile de armată la Unitatea Militară 01191 din Lipova, județul Arad. Nu putea să lipsească de la meciul din orașul vecin, așa că a născocit un plan pentru a fi alături de “U”. Povestește chiar el.
“Meciul cu Politehnica Timișoara, din 1984, va rămâne mereu în amintirea mea și a “U”-iștilor din acea vreme. În 1983 terminasem junioratul la “U” și clasa a XII-a și tocmai intrasem la Facultatea de Mecanică din cadrul UTCN (Universitatea Tenhnică din Cluj-Napoca, n.n). Mă înscrisesem la “U”, la copii, în 1977, sub comanda regretatului Bandi-bacsi Sepci, un om de o modestie inegalabilă, care iubea foarte mult copiii. Niciodată nu a menționat că a fost antrenorul acelei echipe de vis, care a câștigat singurul trofeu din istoria clubului (Cupa României, n.n). Din 1979 ne-a preluat domnul Nicolae Szoboszlay, un adevărat profesionist, care ne-a educat corespunzător.
Revenind la anul 1983 și admiterea la facultate, inevitavil, în următorul an urma să fac armata la Lipova (UM 01191). Țin minte că Universitatea avea o echipă foarte bună atunci și fusese chiar campioană de toamnă. Asta după ce în tur a învins-o pe Poli cu 5-0, la Cluj, iar portarul Vasile Gheorghe a parat un penalty. “U” a mers cap la cap cu Poli, dar ne-a învins Olimpia la Satu Mare și UTA la Arad. “Violeții” au profitat de situație și ne-au luat fața. În duminica din 20 mai, cele două echipe s-au reîntâlnit, de această dată la Timișoara. Înainte cu o săptămână fusesem în permisie la Cluj, de unde mi-am luat haine civile. Urma să mă eliberez pe 30 iunie. Am ascuns hainele în magazie, iar sâmbătă noaptea am sărit gardul cu ele, pe la ora 1:00, la postul dinspre vest, unde era un cimitir. Am fugit împreună cu colegul meu Fabian Iuliu, ne-am schimbat în cimitir și am plecat spre gară. La ora 2:00 urma să luăm personalul de pe ruta Radna – Timișoara. Am ajuns la 4:00 în gara din Timișoara, iar la 7:30 am plecat spre stadionul 1 Mai. Era o mare de oameni. Casele de bilete închise... Începusem să cred că nu avem nici o șansă să intrăm pe stadion. Cu tot efortul, fuga din unitatea militară, noaptea nedormită, neprevăzutul la întoarcerea în unitate...
Și, totuși, mi-a venit o idee. Era un chioșc de sucuri la gardul stadionului, care avea ușa din spate în incinta lui. M-am împrietenit cu domnul care servea, l-am ajutat să descarce marfa, după care i-am dat și eu și amicul meu câte 50 de lei ca să ne faciliteze intrarea pe stadion. Omul a acceptat, dar pentru a nu ne prinde oamenii de ordine ne-a ținut ascunși în tonetă până când stadionul s-a umplut, ca apoi să ne putem amesteca prin mulțime. Pe la ora 9:00 am zbughit-o cu colegul meu în tribună. Era un fel de Tribuna a-II-a de pe “Ion Moina”, plină ochi. Ne-am așezat cu greu pe scări, exact central față de teren, taman în mijlocul galeriei lui Poli. La un moment dat mi-a trebuit să merg la toaletă, iar la întoarcere era să fiu linșat de spectatorii care stăteau pe scări și pe care îi deranjasem. A fost sărbătoare mare la începutul meciului, cu momente vesele, muzică populară, program artistic de comedie”, descrie clujeanul acea zi memorabilă.
“U” Cluj nu uita, Poli te așteaptă-n “A”!
Eroul nostru își amintește partida din Banat cu lux de amănunte, ca și cum s-ar fi jucat ieri. Puternica echipă a Politehnicii a fost condusă, atunci, de Emeric Dembroschi, în timp ce pe banca “studenților” s-a aflat Remus Vlad, ajutat de regretatul Alexa Uifăleanu.
“U” a început destul de timid. Bozeșan a prins un șut de excepție, cu stângul, în stanga lui Ariciu și a marcat. Universitatea începe să-și revină, iar Suciu scapă pe stânga și îl lobează de la marginea careului pe Clipa, mingea mângâind transversala și prelingându-se cuminte în plasă. Dar, după vreo cinci minute, tânărul Meszaros îl scapă pe Giuchici după un corner de pe dreapta și înscrie cu capul. Bucur prinde un șut senzațional de la 22 de metri, dar mingea zguduie transversala. Putea fi 2-2...
Și se intră la pauză. Bozesan mai prinde un stâng de excepție și face 3-1. Apoi, Dembroschi îl introduce inspirat pe Anghel, iar acesta scapă singur și strecoară mingea în poartă. 4-1. După gol, s-a petrecut cea mai frumoasă fază a meciului. Suciu scapă talonat de fundaș, șutează blocat, mingea lovește bara din dreapta lui Clipa, revine la Aurel Stoica, acesta trage cu sete, balonul lovește din nou bara, revine la Bucur, care șutează și el, dar apărătorii timișoreni resping de pe linia porții! Bozeșan a mai tras, la rândul său, năprasnic, dar Ariciu a fost pe fază și a reținut.
Așa s-a încheiat un meci fascinant, în care galeria lui Poli a fost la înălțime, dând o adevărată lecție de sportivitate și scandând “U” și Politehnica sunt echipe pentru A, precum și “U” Cluj nu uita, Poli te așteaptă-n A!
Parcă nici nu-mi părea rău că am pierdut. După meci m-am întâlnit cu domnul Uifăleanu. Era trist... A urmat personalul Timișoara – Radna, unde am ajuns cam pe la 18:00. În tren ne-am schimbat în hainele militare și am sărit înapoi gardul. Bineînțeles că s-a semnalat lipsa mea și a colegului meu din unitate, dar, cum mai erau 40 de zile până la eliberare, nu s-au mai luat măsuri disciplinare. În 30 iunie m-am eliberat, iar Universitatea avea să urmeze calea Politehnicii, înapoi în Divizia A, în anul 1985, după o luptă dârză cu Gloria Bistrița”, conchide, nostalgic, fanul echipei noastre.
“U” Cluj a încheiat sezonul 1985-1986 pe locul 7 în Divizia A, unde a rezistat până în ediția 1990-1991.
Sâmbătă, la ora 14:00, Politehnica Timișoara și Universitatea Cluj se reîntâlnesc, de această dată într-un “amical” programat pe cocheta arenă “Știința”. Să fie fotbal, să fie spectacol în tribune! Ca odinioară.
POLITEHNICA TIMIȘOARA – “U” CLUJ 4-1 (2-1)
Au marcat: Bozeșan (17, 76), Giuchici (40), Anghel (80) – Suciu (35)
Poli: Clipa – Murar, Șerbănoiu, Șunda, Lehmann – Deac (72, Vlătănescu), Rotariu, T. Nicolae (60, Anghel), Bozeșan – Bolba, Giuchici. Antrenor Emeric Dembroschi
“U”: Ariciu – Dobrotă, Neamțu, Ciocan, Bagiu – Meszaroș, Porațchi (57, Stoica), Suciu, Bucur – Fâșic, Boeru. Antrenor: Remus Vlad
Foto: Drukeria
Postat în Stiri
De:
"Blugento" Admin
;)
