Pentru că se apropie meciul dintre Chindia Târgovişte şi FC Universitatea Cluj, astăzi deschidem cutia cu amintiri şi vă prezentăm un episod memorabil din istoria clubului nostru, petrecut în a doua jumătate a anilor ’90, pe stadionul “Eugen Popescu”, acolo unde cele două echipe se vor revedea, luni, cu începere de la ora 18:00.
Călătorim, aşadar, în timp, până în 24 mai 1997, ziua penultimei etape a Diviziei A. “Şepcile roşii” aveau nevoie de cel puţin un punct pentru a se salva de la retrogradare, însă misiunea lor părea, mai degrabă, un inutil test al voinţei, un realist îndemn la resemnare, la acceptare. Motivul? Majoritatea titularilor, jucători experimentaţi, fiecare cu zeci de prezenţe în prima ligă, au refuzat să urce în autocarul unei echipe copleşite de probleme financiare, spre stupefacţia fanilor şi a presei vremii. Dar “U” a respectat competiţia şi a luat calea judeţului Dâmboviţa cu anonimii, pe atunci, Ghenţi, Petrescu, Monea sau Liviu Mihai, cele mai talentate produse ale Centrului de Copii şi Juniori. Din lotul primei formaţii li s-au alăturat portarul Vasile Mare şi Sandu Marcă, singurii care au boicotat greva coechipierilor rebeli.
Meciul începe sub ameninţarea caniculei, Chindia e favorita certă a hârtiei. Gazdele controlează jocul, iau cu asalt poarta lui Mare, dar acesta plonjează din bară în bară, respinge în lateral, peste poartă, în aut, face minuni. E supraomul terenului de fotbal. Se intră la cabine cu scor “alb”, dar partea a doua se reia groaznic pentru copiii Universităţii: e abia minutul 60, iar Petrescu vede cartonaşul roşu şi pleacă la vestiare. Chindia joacă în aceeaşi notă, presează, e incisivă, agresivă, dar nu are şanse în faţa lui Mare, care face meciul vieţii. Rămâne 0-0, rezultat la care Universitatea se menţine în prima ligă, însă finalul se dispută cu medicamentele pe masă. Ce a urmat? Cum s-a terminat totul? Ne povesteşte eroul acelei zile, cu o doză de modestie sinceră.
“De acel meci mă leagă doar amintiri plăcute, deşi a existat o încărcătură fantastică. Ne jucam, practic, menţinerea în Divizia A, dar echipa noastră era încropită din copii. Toată lumea ne vedea victime sigure, se aştepta să pierdem cu 3 sau 4-0. Ca să ne salvăm, aveam nevoie de un punct, iar Politehnica Timişoara trebuia să se încurce. Eu veneam după decesul părinţilor mei, un moment greu pentru mine, însă, chiar şi aşa, am simţit că pot să mă detensionez, să uit de probleme. Nu am fost niciodată un rebel, aşa că am decis să fac deplasarea şi să fiu util. În minutul 85 arbitrul Aron Huzu a dictat penalty împotriva noastră, îmi amintesc perfect reacţia sa: “Tinere, asta e, a fost penalty!”. Şi chiar a fost, degeaba am protestat noi. Am ghicit colţul, am apărat şi s-a terminat 0-0. Am făcut o partidă foarte bună, în care şansa a fost de partea Universităţii. Suporterii au fost extrem de bucuroşi, ne-au primit acasă foarte bine şi cred că am rămas în sufletul lor, deoarece ei te apreciază dacă dai totul pentru culori. M-am simţit respectat şi îi respect în continuare. Aşa a fost voia Domnului, să ne salvăm de la retrogradare la Târgovişte”, a rememorat, pentru fcuniversitateacluj.ro, Vasile Mare, cel care a primit nota 10 din partea jurnaliştilor Gazetei Sporturilor, în ediţia de a doua zi. Aceasta avea să fie doar a treia notă maximă oferită unui jucător, în istoria ziarului.
Luni, fostul portar al Universităţii Cluj le va ţine pumnii, din faţa televizorului, elevilor lui Adrian Falub.
“Mă voi uita la meci şi îmi doresc ca “U” să se întoarcă acasă cu cele trei puncte. Am încredere că băieţii vor reuşi să facul pasul spre Liga 1 chiar în anul în care clubul va sărbători centenarul. E o echipă frumoasă, care merită să revină acolo”, e mesajul lui Mare pentru “studenţi”.
Cum a arătat primul “11” al echipei noastre la Târgovişte: Mare – Monea (73 Marian), Petrescu, Fedor, Ghenţi, Mândru – M. Stan, Marcă, Miron (19 Foriş) – Ciubotaru, L.Mihai
FC Universitatea Cluj a încheiat sezonul 1996-1997 pe locul 15, cu 39 de puncte, echivalentul a 11 victorii, 6 remize şi 17 înfrângeri.
Titlurile din presa locală, după meciul de la Târgovişte
Sursa foto (2): "Colosul cu picioare de hârtie, Tiberiu Fărcaş"
Postat în Stiri
De:
"Blugento" Admin
;)
