Echipele de juniorii ale Universității Cluj au parte de un sezon excelent, toate cele patru grupe fiind pe primele locuri în clasamentele din Liga Elitelor.
Alături de partenerul nostru Arobs am inițiat campania „Rising Stars”, prin care cunoaștem mai bine tinerele speranțe din Academia ”U”.
În al doilea episod al seriei noastre îl cunoaștem pe Iustin Neacșu. La doar 17 ani, Iustin este om de bază în echipa de juniori U19 a Universității, iar evoluțiile solide din prima parte a sezonului i-au oferit șansa să se antreneze alături de seniori și să îmbrace tricoul primei echipe în meciurile amicale din iarnă. Acum, Iustin este nerăbdător să debuteze în partidele oficiale pentru ”U”, însă mai multe detalii aflăm chiar de la el.
Cum a început pasiunea ta pentru fotbal?
Momentul în care a început pasiunea pentru fotbal a fost alături de tatăl meu și de bunicul meu. Țin minte că mergeam la bunicul meu să îl ajutăm la anumite treburi și după ce terminam începeam să mă joc cu mingea cu ei doi. Mă simțeam foarte bine jucând fotbal cu ei și m-a luat bunicul meu în brațe și mi-a spus că voi ajunge un mare fotbalist. De atunci totul a început pentru mine să prindă contur.
Ai început fotbalul în Vaslui. Cine te-a încurajat? Cine a fost primul tău antrenor?
Am început fotbalul la Vaslui. Primul meu antrenor a fost Sorin Sava. Îi mulțumesc din suflet pentru tot ce a făcut pentru mine și consider că datorită lui sunt aici unde pot să îmi arăt calitățile pe care le-am dobândit avându-l pe el în dreapta mea. Pot să spun că a fost pentru mien ca și un tată.
În 2019 ai ajuns la ”U”. Cum s-a realizat această mutare? Ai fost monitorizat de cei de la Universitatea?
Am avut turneul semifinal de la Vaslui. Am fost în grupă cu Universitatea Cluj, CFR și dacă îmi amintesc bine cred că FC Argeș. În meciul direct m-au evidențiat cei de la Universitatea Cluj. După meci, când am intrat la vestiare, au venit și jucătorii, pe care îi cunoșteam și antrenorii și m-au întrebat dacă vreau să merg la ei. Am zis: „De ce nu?”. După două, trei săptămâni s-a rezolvat această mutare și am ajuns aici la ”U”.
Cum a fost să pleci de lângă familia ta? Cum te-ai acomodat atunci la un nou oraș?
A fost puțin greu, vă dați seama, eu fiind copil la 15 ani să plec departe de familia mea, să vin într-un mediu nou. A fost puțin dificil și pentru părinții mei deoarece erau obișnuiți să mă vadă în fiecare zi, să aibă grijă de mine, însă îi cunoșteam pe colegii mei de la mai multe turnee, pentru că am avut posibilitatea să joc împotriva lor când eram mai mic. Asta m-a ajutat să mă acomodez destul de bine.
Am cunoscut aici o persoană foarte importantă pentru mine și anume prietena mea, care m-a ajutat foarte mult să mă acomodez aici și a fost ușor pentru mine. Ea și familia ei m-au susținut. Au crezut în mine și cred în continuare și le mulțumesc foarte mult, deoarece m-au făcut să mă simt ca acasă și să mă obișnuiesc cu un oraș mare, nou, așa cum e Clujul.
Mai sunt patru etape din play-off în Liga Elitelor. Crezi în șansele Universității de a câștiga competiția. Cum simți tu grupul de acolo, fiind om de bază în echipă?
Suntem un grup foarte unit, chiar întreținem relații de joc foarte bune. A venit și antrenorul nou Marius Suller care a implementat o motivație foarte mare. Consider că avem șanse foarte mari să câștigăm Liga Elitelor. Eu vin după o accidentare, însă revin pas cu pas și sper să evoluez în meciul de sâmbătă de la Miercurea Ciuc.
În această iarnă ai fost chemat în lotul primei echipe? Cum te-ai simțit când ai aflat această veste?
Încă de ceva timp ne spunea antrenorul că unii dintre noi vom face pregătirea de iarnă cu echipa mare, însă sincer să zic nu m-am așteptat. Am primit această veste tot de la el. A fost o bucurie enormă pentru mine. Fiecare junior ar vrea să se antreneze cu echipa mare și pentru mine a fost o veste excelentă.
Ai fost și în Antalya cu echipa în pregătire. Cum se simte diferența dintre juniori și seniori?
Există o diferență, dar nu foarte mare. Pot să spun că sunt jucători mai experimentați care văd altfel fotbalul. E o diferență de putere, de spațiu.
Cum ai fost primit în vestiarul echipei mari? Ai primit sfaturi din partea jucătorilor mai experimentați?
Am fost primit chiar foarte bine. Băieții sunt niște oameni excelenți. Chiar nu mă așteptam să fiu primit atât de bine și mă bucur că am putut face parte din grupul lor.
Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit de la cineva legat de fotbal?
Cel mai important sfat a fost de la tatăl meu. Mi-a zis să dau totul pe teren, să mă bucur de fotbal și să nu regret nimic.
Ai fost convocat la echipele naționale de juniori, iar între timp ai evoluat și pentru echipa mare a Universității în partidele amicale. Care ar fi cel mai special moment trăit pe teren?
Am avut destule momente speciale, chiar foarte frumoase, însă am spun doar două. Un moment special și care m-a făcut să mă simt excelent a fost atunci când am fost convocat la echipa națională și am marcat golul egalizator în ultimul minut.
Al doilea ar fi vestea primită că trebuie să mă pregătesc cu echipa mare și să merg în Antalya.
Astea au fost cele mai frumoase momente din viața mea, deoarece mi-am dat seama că munca și pasiunea pe care o am pentru acest sport au început să dea roade pentru mine.
Ce îți place să faci în timpul liber?
După cum știți și voi, în general în fotbal nu prea ai timp liber, însă am ajuns la o vârstă la care conștientizez faptul că dacă îți dorești cu lucru și vrei cu adevărat să se întâmple, trebuie să îți dedici tot timpul aceluiași lucru. Așa fac și eu. Îmi dedic aproape tot timpul pentru fotbal, iar în timpul liber îmi place să ies cu prietenii, să mă relaxez și să citesc cărți.
Care sunt cărțile tale preferate?
Cărțile mele preferate sunt biografia lui Cristiano Ronaldo și cea a lui Zlatan Ibrahimovic.
Cu cine te înțelegi cel mai bine dintre colegii tăi?
Mă înțeleg cu toată lumea bine, dar de la echipa mare pot să zic că mă înțeleg foarte bine cu Albert Hofman. De la juniori pot să spun că am o prietenie aparte cu Ciprian Călugăr și Septimiu Kolbasz.
;)
